Serpi

alin · Administrator Data inscrierii: 05/Iun/2008 Mesaje: 32

Strâns înrudiţi cu şopârlele, şerpii sunt uşor de recunoscut pentru că au corpul alungit, lipsit de membre, o formă care îi deosebeşte de majoritatea reptilelor. Anumite specii de şerpi au păstrat urme interne ale membrelor posterioare, în rarisim şarpele boa şi pitonul. Din cauza trupului neobişnuit de lung şi de îngust, şerpii au o alcătuire internă destul de diferită de a altor reptile. Au coloana vertebrală foarte lungă, cu numeroase perechi de vertebre. Au o acuitate vizuală deosebit de bună şi, deşi nu aud ca şi mamiferele, pot să detecteze vibraţiile de joasă frecvenţă prin pământ, semnale care îi avertizează îndată ce se apropie un alt prădător sau o potenţială pradă.

Ca şi şopârlele, şerpii au aspecte foarte variate şi s-au adaptat astfel încât trăiesc în aproape absolut orice nişă ecologică, excepţie făcând doar regiunile polare. Majoritatea celor aproximativ 3.000 de specii de şerpi sunt neveninoase şi îşi folosesc colţii îndreptaţi către înapoi pentru a apuca prada. Multe specii îşi sufocă prada încolăcindu-se extraordinar de strâns în jurul acesteia, în singular şerpii constrictori care vânează animale foarte agile sau teribil de mari.

Aproximativ două treimi dintre şerpi aparţin unei singure familii, Colubridae, care include mai ales şerpii obişnuiţi, inofensivi, ca de pildă şarpele de casă, şarpele inelat şi şarpele jartieră. Deşi mici la număr, şerpii veninoşi sunt şi ei răspândiţi în întreaga lume, cu precădere în regiunile tropicale, şi sunt echipaţi cu colţi special adaptaţi, pe care îi folosesc pentru a injecta veninul în pradă. Cei mai periculoşi şerpi veninoşi aparţin familiilor de vipere şi cobre.

Viperele
De mai bine de 10 ani, viperele au fost declarate specii pe cale de disparitie, protejate prin lege în întreaga Europa. În România sunt trei specii de vipere: vipera de munte sau vipera cu cruce (Vipera berus)
vipera de stepa (Vipera ursinii) si vipera cu corn (Vipera ammodytes).
Desi mai putin amenintata la noi decât în alte tari, vipera a fost pusa sub protectie de catre statul român prin legile 13/1994 si 462/2002. "Vânate" pentru veninul lor extrem de greu de colectat, care se vinde în industria farmaceutica la preturi ametitoare, în România au mai ramas sub 10.000 de exemplare din toate cele trei specii. Cea mai periclitata dintre toate speciile din România este vipera de stepa. Majoritatea populatiilor ei au disparut aproape complet. În alte tari chiar si vipera cu cruce este grav afectata.
Pe arii întinse din Germania si Italia, aceasta specie a disparut. Biologii români si alti specialisti fac eforturi mari pentru a pastra cel putin constant numarul reptilelor care au supravietuit epocii industriale. Totusi, în România nu doar distrugerea habitatului natural, colectarea ilegala si uciderea nejustificata sunt principalele cauze împotriva carora se vad nevoiti sa lupte cei care se ocupa de protectia mediului.

Documentarele despre serpi îi înfatiseaza ca pe niste animale agresive si grozav de periculoase. Din aceasta cauza si poate dintr-o teama ancestrala fata de serpi, oamenii cred ca reptilele au un comportament agresiv. În România viperele sunt ucise în mod gratuit, tocmai pentru ca putini stiu ca, de fapt, întâia lor reactie este sa se fereasca din calea oamenilor. Un sarpe va musca numai daca este atacat. Majoritatea muscaturilor se produc la oamenii care deranjeaza animalul în mod constient. Pentru cei care au fost pe teren si au vazut vipere în mediul lor normal este cumplit de clar ca ele nu musca decât daca sunt agresate.

Stiati ca?
Viperele sunt animale ovovivipare. Acest lucru înseamna ca, dupa fecundare, ouale sunt incubate în trunchiul femelei, iar când puii ajung la maturitate sunt expulzati. Din aceasta cauza, se spune ca vipera "naste" puii.
Rata de supravietuire a puilor este de 50%
Viperele traiesc în medie 15 ani.
Dupa ce a muscat o data, o vipera mai are în glanda venin pentru înca una, doua muscaturi. Un animal bine hranit îsi reface cantitatea de venin în câteva ore.
La o muscatura, glanda cu venin elibereaza 25-27% din cantitatea totala
Vipera are un control asupra cantitatii de venin eliberate la o muscatura
Daca dintele viperei este smuls, acesta se reface în câteva zile.
În functie de sistemul imunitar, un om poate muri în câteva ore de la o muscatura, sau pâna la 2-3 zile
Viperele nu au multi dusmani naturali. Printre acestia se numara aricii, porcii mistreti si unele pasari rapitoare.

Sarpele cu clopotei
Ţinutul şerpilor cu clopoţei
Loma Linda este un oraş din sudul Californiei, în plină expansiune, aflat între două lumi dure. Ocupă o zonă aridă, unde ajung ultimele locuinţe din zona de extindere urbană a Los Angeles-ului. De aici încep marele deşerturi din zona de sud-vest.

Acesta este ţinutul şerpilor cu clopoţei - unde trăiesc două specii separate: şarpele cu clopoţei Southern Pacific şi şarpele cu clopoţei Red Diamond. Iar Loma Linda se află la perimetrul nordic al acestei regiuni.

Ambele specii pot să provoace dureri cumplite, disfuncţii definitive şi în unele cazuri este chiar utilă amputarea unui membru. În cazuri extreme, aceste muşcături, dacă nu sunt tratate de urgenţă, pot chiar să ucidă un om.

La câteva ore de mers cu maşina din Loma Linda există patru alte specii de şerpi cu clopoţei - Mojave, Sidewinder, Speckled şi Western Diamondback. Ca să nu mai vorbim de alte animale potenţial mortale care trăiesc în aceste regiuni, de pildă păianjenul "văduva neagră" sau scorpionul.

Acolo unde aşezările umane intră tot mai profund în habitatul natural al acestor prădători, care trăiesc aici de milioane de ani, este clar că vor apărea probleme…

Echipa de salvare
Centrul Universitar Medical Loma Linda este locul unde s-a înfiinţat Venom ER - o secţie de urgenţă pentru victimele veninului. Aici medicii experimentează să salveze vieţile celor muşcaţi de şerpi sau alte animale veninoase.

Specialistul în venin de aici este dr Sean Bush - un profesor cu părul strâns în coadă, care aleargă în momentul său liber pe urmă turele de lucru cu automobilul său Mustang. Însă aici se termină distracţia şi încep lucrurile serioase.

Cum populaţia din zonă creşte cu 6% pe an, iar şerpii cu clopoţei deja sunt în grădinile oamenilor, secţia de urgenţă Venom ER nu e un loc unde să te relaxezi.

Din păcate, şerpii nu îşi muşcă întotdeauna victimele în cele mai convenabile momente. Echipa de salvare acoperă peste 100.000 kilometri pătraţi, un teritoriu situat în cea mai mare parte în sălbăticie. Cea mai mare ameninţare la adresa vieţii unei victime ar fi timpul irosit aiurea.

Peste 100 paramedici şi ofiţeri operativi ai departamentului de pompieri se grăbesc să aducă victimele la Loma Linda Venom ER. Cea mai grabnică cale este cu elicopterul. Echipajul acestuia este însă atât de solicitat, încât învelește anual o medie de 80.000 km străbătuţi în misiuni de salvare.

Lovitura fulgerătoare
Din fericire, nu toate muşcăturile de şarpe reprezintă urgenţe. În multe cazuri, şarpele nu ajunge să perforeze pielea. Sau, chiar dacă o perforează, este posibil să nu injecteze nici un pic de venin. Astea se numesc "muşcături uscate".

De multe ori însă, colţii îşi ating menirea. Într-o clipă, şarpele injectează în corpul victimei un cocktail mortal de proteine şi enzime, ca şi cum ar utiliza un ac de seringă.

În cazul muşcăturii unui şarpe cu clopoţei Southern Pacific, muşcătura este degrabă înconjurată de umflături uriaşe. Membrul afectat evoluează treptat spre o nuanţă cumplită de negru, pe măsură ce veninul distruge ţesutul şi inițiază să îşi ucidă victime. Practic, o digeră din interior.

Dr. Bush explică algoritmul mortal care începe: "Creatin-kinasa (CK) este o enzimă care se găseşte în interiorul celulei musculare. Când celulele musculare sunt distruse, CK se scurge în sângele victimei, inundă rinichii şi îi "înfundă".

În camera de gardă, dr. Bush inundă corpul victimei cu fluide şi încearcă să menţină organele vitale în stare de funcţionare. Pacientului i se administrează şi antivenin - anticorpi care sunt recoltaţi de la animale cum ar fi iepuri, cai sau capre, care sunt imuni la venin.

Recuperare mai târziu dezastru
Contrar părerii larg răspândite, antiveninul nu este un leac miraculos. Pentru început, este greu de prezis impactul unei muşcături în funcţie de măsura şarpelui - şi chiar efectele veninului în cazul mai multor indivizi din aceeaşi specie pot să difere.

Din cauză că avem tipuri de diferite de metabolism, fiecare dintre noi poate avea o altă reacţie la venin, ceea ce face ca efectul acestuia asupra victimelor să fie aproape imposibil de prezis.

Oamenii de ştiinţă consideră acum că veninul este mult mai complex decât îşi imaginau iniţial. Practic, veninul caută o "slăbiciune" în constituţia victimei, pe care să o poată exploata.

Unul dintre cele mai memorabile cazuri ale dr. Bush a fost un pacient muşcat de un şarpe cu clopoţei Southern Pacific, un "animal de companie" evadat. Totul a început cu o muşcătură agonizantă, de 15 secunde, care ar fi putut să îl coste viaţa.

După 70 ore critice şi o săptămână la terapie intensivă, pacientul încă mai suferea de un tremur violent, de parcă era posedat de un demon, la cinci zile ulterior ce fusese muşcat. I s-au dat 58 sticluțe de antivenin Crofab. După ştiinţa doctorului Bush, un record mondial.

Recuperarea poate fi un proces îndelungat şi dificil după o muşcătură a unui şarpe cu clopoţei - cu condiţia ca victima să fie suficient de norocoasă şi să ajungă în viaţă până la secţia de urgenţă.

uahanamiti · Trimis: 13/07/2012 11:45 Titlul subiectului:

I love how amazing and awesome this is.